Ginecomastia

Ce este ginecomastia?

Ginecomastia este termenul medical pentru prezența și dezvoltarea țesutului mamar la băieți adolescenți și bărbați. Este de cele mai multe ori benigna, însă reprezintă o sursă importantă de stres psihosocial, inhibare și izolare a copilului.

Ginecomastia este însă comună ambelor sexe în perioada de sugar, prezentându-se ca o dezvoltare de țesut mamar ca urmare a expunerii la estrogenul matern și, ocazional, în anii mai târzii, prin expunere la estrogeni exogeni.

Ginecomasitie vs. Lipomastie

Ginecomastia trebuie diferențiată de lipomastie, adipomastie sau pseudoginecomastie care reprezintă încărcarea cu țesut adipos a zonei mamare având aspect similar ginecomastiei.

Fiziologica vs. Patologica

Formele fiziologice sunt reprezentate de ginecomastia infantilă și de cea pubertară care apare în aproximativ 50% dintre adolescenții normali în perioada pubertății și care este reprezentată de o creștere minoră de țesut mamar la băieți, uneori dureroasă și care dispare după aproximativ 2 ani de la apariție, pe măsură ce nivelurile de androgeni cresc, conducând la involuția și atrofierea ductelor galactofore.

Ce cauzează ginecomastia?

Ginecomastia apare ca răspuns al țesutului mamar normal la estrogen și este cauzată de un dezechilibru relativ între estrogen ( hormon feminin) și testosteron (hormon masculin). Deși estrogenul este considerat un hormon feminin, este esențial pentru o dezvoltare osoasă sănătoasă la bărbați.

Testosteronul este în mod normal transformat în estrogen la femei și, într-o măsură mai mică, la bărbați. În anumite perioade ale vieții, în special la începutul până la mijlocul pubertății, precum și la bătrânețe, această transformare în estrogen este oarecum mai mare și se dezvoltă un dezechilibru între testosteron și estrogen. Când cantitatea foarte mică de țesut mamar prezent în mod normal la băieți, este expus la un nivel crescut de estrogen, tipic în timpul pubertății precoce, poate apărea mărirea sânilor.

Deoarece prin aromatizare în țesutul adipos testosteronul este transformat în estrogen, se observă ginecomastia mai frecvent la copiii de sex masculin supraponderali sau cu obezitate. De asemena acumularea tesututlui gras în zona pieptului, pe șolduri și coapse la băieții cu obezitate, ca urmare a unor niveluri mai mari de estrogeni, accentuează dimensiunile sânilor și impactul psihologic.

În afară alterării balanței estrogen-androgen, nivelul IGF1, leptina și disruptori endocrini au fost identificați în implicarea apariției ginecomastiei.

Anumite afecțiuni medicale rare pot provoca ocazional ginecomastie.

Tulburările glandei suprarenale, tiroide sau pituitare, precum și tumorile testiculare sau ale glandelor suprarenale, pot duce la supraproducția de estrogen și dezvoltarea sânilor. Sindromul Klinefelter este o tulburare genetică care afectează funcția testiculară și poate fi suspectată dacă testiculele nu se măresc în timp ce băiatul progresează prin pubertate sau dacă dezvoltă ginecomastie.

Anumite medicamente, precum și suplimente medicale și droguri de abuz, pot provoca ginecomastie. Printre medicamentele prescrise cel mai frecvent, trebuie menționate medicamentele anti-ulcer precum și medicamentele din sfera psihiatrică. Suplimentele și tratamentele topice, în special cele care conțin lavandă, ulei de arbore de ceai sau alte uleiuri care pot avea acțiuni asemănătoare estrogenilor, precum și consumul excesiv de produse pe baza de soia pot provoacă de asemenea dezvoltarea sânilor. În cele din urmă, consumul de alcool; droguri de abuz, inclusiv marijuana, heroină și amfetamine; și steroizi anabolizanți poate provoca ocazional ginecomastie.

Asocierea cu obezitatea

Vârstă medie de apariție a dezvoltării mamare este în jur de 13 ani și jumătate. La pacienții cu obezitate se observă o apariție mai precoce dar și o corelație între indicele de masă corporală (IMC) și ginecomastie. Cu cât indicele de masă corporală (IMC) este mai mare cu atât dimensiunile mamare sunt mai mari. Odată cu creșterea indicelui de masă corporală (IMC) activitatea enzimei care realizează conversia periferică a androgenilor în estradiol (aromataza), crește.

Pacienții obezi au o vârstă mai mică de apariție a ginecomastiei în comparație cu normoponderalii, valori mai reduse ale testosteronului, dar valori comparative ale estrogenului.

Valorile reduse ale testosteronului pot reflectă pubertatea întârziată.

La pacienții cu ginecomastie se observă o incidență crescută a anomaliilor reglării glicemiei ( glicemie bazală modificată, scăderea toleranței la glucoză) precum și insulinorezistența. Acestea pot fi asociate cu obezitatea ,pentru că majoritatea pacienților sunt obezi , dar și cu pubertatea care este un stadiu în care hormonii sexuali cresc și pot determina insulinorezistentă.

Studii recente arată că insulină stimulează ciclic activitatea aromatazei la nivelul țesutului adipos și mamar rezultând apariția ginecomastiei.

În rândul pacienților cu ginecomastie se observă o incidență familială crescută a diabetului. Peste 60% dintre pacienții cu ginecomastie au antecedente familiale de diabet și hipertensiune, care asociază insulinorezistența, disfuncția celulelor beta pancreatice, toleranță alterată la glucoză și obezitate. Ca urmare a acestor asocieri Ginecomastia la bărbați poate fi comparată cu Sindromul de Ovare Polichistice (SOPC) la femei.

Diagnostic - Ce teste se pot face?

Când fiul dumneavoastră este evaluat pentru prezența țesutului mamar, pe lângă o anamneză riguroasă și un examen fizic complet, medicul poate solicita pe lângă analize uzuale pentru ficat, rinichi, teste de laborator pentru a evalua nivelul de testosteron și estrogen, precum și hormoni hipofizari care îi reglează dar și evaluarea funcției tiroidiene și prolactină și beta HCG. În funcție de rezultate pot fi necesare investigați suplimentare (ecografie testiculară, CT abdominal, cariotip, biopsie).

Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, aceste teste sunt normale pentru stadiul pubertățîi unui băiat și nu sunt utile.

Examenul clinic general poate identifica și alte modificări induse de dezechilibrul hormonal (modificarea pilozități, atrofie testiculară, obezitate ginoidă) sau semnele clinice ale afecțiunii de bază care a indus dezechilibrul hormonal (tumori testiculare, hepatomegalie, etc).

Cum se tratează ginecomastia?

Ginecomastia pubertară este de obicei autolimitată. Cazurile de ginecomastie patologică la adolescenți și în perioada prepubertară sunt rare și necesită investigații suplimentare pentru identificarea patologiei endocrine.

Tratamentul chirurgical se adresează ginecomastiei persistente și care are dimensiuni ce determină un impact psihoemotional major ( băiatul este foarte jenat despre aspectul său). De exemplu, el insistă să poarte mereu o cămașă largă fără să dorească să apară expus în public fără vestimentație.

Tratamentul farmacologic nu este în general recomandat adolescenților care suferă de ginecomastie analizând datele recente risc-beneficiu.

Tratamentul hormonal cu medicație antiestrogenică (de tipul clomifen și tamoxifen), androgeni (de tip danazol ) sau inhibitori de aromatază (de tip anastozol, exemestan) poate fi utilizat în ginecomastia idiopatică persistentă.

În cazul ginecomastiei asociată obezității scăderea greutății asociată cu activitate fizică bazată pe exerciții de corecție și dezvoltare a musculaturii pectoral pot readuce zona la o formă care să ofere confort emoțional pacientului.