Hipostatura

Hipostatura
Deficit de Creștere - Tulburare de creștere

 Cuprins



1. Creșterea normală

Rezultatul interacțiunii normale dintre factorii genetici, nutritionali, metabolici și endocrini.



Mecanismul de reglare a secreției de hormoni de creștere




2. Hipostatura – definiție și încadrare

Hipostatura poate fi:

  1. Expresia normală a potențialului genetic – rata de creștere normală
  2. Rezultatul unei condiții care determină deficit de creștere – rată de creștere sub limita normală


Criterii de încadrare:

  • Înălțimea sub Percentila 5 (P5)

  • Înălțimea sub 2 DS față de medie, în apropierea Percentilei 3 (P3).

2.1 Hipostatura – statură mică sau deficit de creștere?

Statura mică – viteză de creștere normală (cm/an)

Pentru a se menține pe aceeași percentila pe curbele de creștere, viteză trebuie să se situeze cel puțin pe P25.

Un procent redus din cei cu hipostatura au o patologie specifică tratabilă, aceasta fiind marcată de viteză de creștere lentă – deficitul de creștere

Viteză de creștere lentă: < 6 cm/an înainte de vârstă 4 ani

< 5 cm/an vârstă 4 - 8 ani

< 4 cm/an înainte de pubertate

Maturarea osoasă evaluată prin vârstă osoasă este întârziată cu min. 2 ani

2.2 Hipostatura – cauze

  • Statură mică familială
  • Întârziere constituțională în creștere
  • Diverse boli și afecțiuni: boli cronice și afecțiuni ale sistemului nervos, circulator, digestiv, respirator, hepatic, renal
  • Malnutriția – cea mai frecvența cauza de hipostaturalitate
  • Nanismul psihosocial
  • Boli genetice: Turner, Down, Noonan, Russell-Silver, Prader-Willi, mutații SHOX
  • Afecțiuni endocrinologice:  hipotiroidism,    deficit   hormon creștere,     exces   de glucocorticoizi și androgenic
  • Defecte țesuturi țintă: deficit de creștere intrauterin; greutate naștere <2,5 kg la termen sau prematuri care sunt mici pentru vârstă gestațională (SGA) o Patologii osteo-articulare: acondroplazia, hipocondroplazia





3. Diagnostic – evaluare clinică

  • Greutatea și lungimea la naștere
  • Înălțimile părinților - evaluare potențial genetic și calcul MPH o o
  • Timingul pubertății părinților
  • Înălțimi anterioare - calculul vitezei de creștere
  • Status pubertal - stadializare Tanner - de obicei pubertate întârziată

Sindrom Noonan




3.1 Diagnostic – studii de laborator

  • TSH, fT4, T3 – screening hipotiroidism și panhipopituitarism
  • Ionogramă, creatinină, bicarbonat, Că, P, Falk, albumina : Acidoza Tubulară Renală bicarbonat scăzut; Boală Cronică Renală - ionogramă și creatinine; alcaloza hipokalemica – Sdr. Bartter.
  • HLG și VSH: teste care ajută în suspiciunea de Boală Inflamatorie Intestinală o IGF-1  și IGFBP-3 o Cariotip: fete -> identificare sindrom Turner.
  • Boală Celiacă: Anticorpi antitransglutaminaza tisulară [tTG] IgA și Ig A seric total - teste de primă linie.
  • Suplimentar: teste pentru pubertatea precoce, alte cauze potențiale de hipostatura, endocrine (Sdr. Cushing), scheletale sau sindromice . Nu trebuie omisă testarea pentru mutații ale genei SHOX .

3.2 Diagnostic – studii imagistice

  • Determinarea vârstei osoase și compararea cu vârstă cronologică
  • IRM cranian în cazul pacienților cu deficit de hormon de creștere pentru excludere formațiuni tumorale craniene (carniofaringiom), anomalii ale glandei piutuitare (empty sella, small sella, ectopic bright spot)



3.3 Diagnostic – Teste de stimulare

  • Răspunsul la insulină a hormonului de creștere (GH) este în continuare considerat testul cel mai relevant pentru diagnosticarea deficitului de hormon de creștere
  • Confirmarea diagnosticului necesită demonstarea lipsei de răspuns la 2 teste de stimulare (GH level >10 ng/mL).
  • Testele de stimulare: Hipoglicemie Insulin Indusă, Arginină, Levodopa (L-dopa), Clonidine și Glucagon.
  • Răspunsul la insulină a hormonului de creștere (GH) este în continuare considerat testul cel mai relevant pentru diagnosticarea deficitului de hormon de creștere.
  • Confirmarea diagnosticului necesită demonstarea lipsei de răspuns la 2 teste de stimulare (GH level >10 ng/mL).
  • Testele de stimulare: Hipoglicemie Insulin Indusă, Arginină, Levodopa (L-dopa), Clonidine și Glucagon.



4. Deficitul de creștere – tratament

Scopul tratamentului este atingerea înălțimii finale a populației de referință, a potențialului genetic și familial.

  • Promovarea pe termen scurt și lung a unei creşteri liniare compensatorii la anumite categorii de copii hipostaturali - deficit de hormon de creștere (GH), sindrom Turner, mutații SHOX (short stature homeobox-containing gene) , mici pentru vârsta gestațională (SGA nerecuperat), copii cu boli renale cronice.
  • Atingerea potenţialului genetic şi familial propriu fiecărui individ, atingerea înălţimii finale a populaţiei de referință, dacă este posibil - pentru categoriile sus menționate. Substituția GH după închiderea cartilajelor de creștere la copii cu deficit reconfirmat de GH - perioada de tranziție.
  • Hormon de creștere recombinant uman
  • Uneori asociată și altă terapie de substituție hormonala
  • Terapia cu hormoni de creștere uman recombinant este indicată tuturor copiilor cu hipostatura care au deficit de hormoni de creștere documentat
    rhGH: doză 0.025 to 0.05 mg/kg SC 1/zi sau 0,7 - 1,0 mg/m2/zi
    viteză de creștere  10-12cm/primul an, ulterior rămânând peste valorile pretratament

 

4.1 Deficitul de creștere - Patologii incluse în Programul Național de Sănătate

4.3 Eficiență Omnitrope®


Diferența dintre înălțimea proiectată și cea targetată (PH–TH) demonstrează beneficiile tratamentului cu rhGH

4.4 Eficiență Omnitrope®

Omnitrope® are un efect pozitiv asupra HSDS la pacienții GHD sau născuți SGA, naivi la tratament. La 4,5 ani valorile HSDS  Δ+1.7  și Δ+1.8 (pacienți cu GHD și, respectiv SGA).



5. Concluzii

  • Identificarea copiilor cu hipostatură
  • Indrumarea către medicul Endocrinolog
  • Inălțimea este foarte importantă pentru dezvoltarea psihologică a copilului
  • Deficitul statural poate fi tratat!